Dumitrache Stelian: august 2016

sâmbătă, 27 august 2016

If the human race is going to remain, we must learn how to inhabit other planets.

joi, 18 august 2016

Nassim Haramein

Insect eyes are an example of a type holofractographic field patterning similar to structure that of the proton which is composed of 10^60 Planck spherical units (PSUs) packed in the arrangement of a 3D Flower of Life lattice structure: the fabric of the vacuum... The Resonance Project • THE CONNECTED UNIVERSE • (post by Jamie Janover) All waveforms in the universe are spiral dynamics moving through the structure of the vacuum. We think of waves as something that goes up and down like hills and valleys, but that is a 2D flattening of what is a 3D dynamic. Even the entire solar system is a waveform with the planets all spiraling around the sun as it moves rapidly through the galaxy. Shells mirror this same dynamic in their structure, as does the molecules that encode our entire genetic heritage: DNA. THE CONNECTED UNIVERSE • The Resonance Project • The Resonance Project - Traduction Française • (post by Jamie Janover) The mass of the universe fits in the volume of a proton - part 2: excerpt from Nassim Haramein's "Black Whole" DVD Explore the connected universe in an interactive online learning community with Nassim Haramein, The Resonance Project faculty and participants from all over the world: The Resonance Academy –> http://bit.ly/1LxBq48 Everything in the universe emerges from an underlying unified organizational field patterning and gives rise to the self-similar scalar fractal organization of all living systems. We see in the images below how the structure of the neurons in the brain look strikingly similar to the structure of modern cities we build. Clusters of galactic structures organized themselves in a similar way in the early formation of the universe... THE CONNECTED UNIVERSE • The Resonance Project • Fractal Enlightenment • (post by Jamie Janover)
http://www.ewao.com/a/ancient-anunnaki-nibiru-gold-mainstream-history-isnt-telling/

ABBA - Knowing me, knowing you > 1979

Non-Newtonian fluid on a speaker cone: Cymatics in action...Nassim Haramein

Milky Way and Andromeda

The Human Brain

I live on Earth...

Saatchi Gallery

Message to Eagle

Uite ca se poate...

Woodstock

marți, 16 august 2016

Gheorghe Zamfir si Andre Rieu - Lonely Shepherd

Videoclipuri I

Un videoclip cu imagini din Parcul Chindia :

Un videoclip cu imagini din satul natal, Palici :

Un videoclip cu pictori romani, realizat cu ocazia zilei de nastere a Alinei.

Un videoclip cu nori, nori care sau invartit deasupra Targovistei aproape o luna de zile fara sa lase o picatura de ploaie:

luni, 15 august 2016

Revista Cosmos

Revista Cosmos Sponsorizat • ‪#‎SINESPIRITUAL‬ ‪#‎SUFLET‬ ‪#‎CUNOAŞTEREAÎNTREGULUI‬ SECRETUL SUFLETULUI UMAN Omul este o fiinţă complexă, rostul său pe Pământ fiind acela de a experimenta interacţiunea cu materia. Din acest motiv atunci când noi am fost creaţi ca fiinţe umane, fiinţa noastră a fost înzestrată cu toate instrumentele necesare, atât fizice, cât şi subtile, pentru a înţelege impactul sufletului cu materia. Cu toate acestea aproape zilnic uităm de sufletul nostru, fiind mult prea preocupaţi de felul în care trebuie să rezolvăm treburile zilnice pe care le avem. Doar când avem vreun necaz sau vreo boală ne amintim că avem şi un suflet, sau mai rar, atunci când iubim. Când suntem la necaz, ne amintim că avem un suflet şi ne rugăm şi-l căutăm pe Dumnezeu undeva în sufletul nostru. Iar când iubim, iar îl căutăm pe Dumnezeu să-l rugăm să facă în aşa fel să păstrăm ani mulţi lângă noi persoana pe care o iubim. În rest, cam uităm de Dumnezeu şi de ceea ce este cu adevărat sufletul nostru. Haideţi, fiţi cinstiţi cu voi înşivă, aşa e că mai toţi uitaţi de Dumnezeu şi de sufletul vostru în restul timpului? Nu-i nimic, nu e nicio problemă, orice se poate repara, oricând. Secretul sufletului uman este extraordinar de fascinant. Îl aflăm în cele ce urmează, ca să ştiţi ce aveţi fiecare în voi. Fiecare dintre noi are sentimente, şi la origine omul are doar sentimente pozitive care ne hrănesc fiinţa şi ne pot menţine mereu tineri, astfel încât corpul nostru fizic să nu îmbătrânească. De ce nu este aşa şi că nu este aşa o arată influenţa minţii asupra noastră. Spuneam că sentimentele nu pot fi niciodată negative. Şi asta dintr-un simplu motiv, anume că cei care ne-au creat ca specie cu acordul Creatorului, dacă ar fi pus în noi sentimente şi ele ar fi fost negative, noi ca specie nu am fi putut exista pentru că am fi fost mult prea distructivi şi nu supravieţuiam. Faptul că un sentiment este interpretat ca negativ, de ură sau antipatie sau ranchiună, se datorează interferenţei din partea mentalului care vine cu gânduri negative într-o chestiune sau alta. Sentimentul cunoaşte o perturbare, o tulburare a manifestării sale, şi ca urmare este perceput ca fiind negativ. Dar acest aşa zis sentiment negativ este doar interacţiunea dintre sentimentul bun şi gândul negativ la adresa cuiva, de exemplu. O să vă întrebaţi: este oare un gând mai puternic decât un sentiment? Nu, în mod normal niciodată, dar datorită faptului că în civilizaţia umană a existat doar educaţia intelectului, şi nu a sufletului, mentalul poate bruia suficient de mult un sentiment astfel încât să-l interpretăm în mod greşit ca negativ. La fel se întâmplă şi cu emoţia. De aceea, cu o bună educaţie a mentalului în sensul spiritualizării sale, sufletul şi sentimentele pot prelua din nou conducerea şi în consecinţă ne putem construi din nou o viaţă frumoasă şi armonioasă, aşa cum o aveau de exemplu strămoşii noştri geto-dacii. Ei puneau accentul pe suflet, şi de abia apoi pe mental. Ei nu lăsau mintea să influenţeze sufletul, ci era exact invers. De aceea viaţa lor era mult mai bună decât o avem noi în prezent, chiar dacă ne folosim de o tehnologie atât de avansată. Secretul sufletului uman constă în faptul că este creat în aşa fel încât indiferent în ce situaţie s-ar afla cineva, cât de gravă să fie, dacă primeşte din exterior o mână de ajutor, un zâmbet sau o îmbrăţişare, acea energie specială divină din suflet imediat rezonează şi omul respectiv revine la starea sa normală, aşa cum a fost la început, fără griji, fără supărări etc. Deci este de ajuns un mic impuls că sufletul imediat revine la starea sa originară şi originală, lăsând energia divină din el să se manifeste. Secretul sufletului uman este legat de sentimente care conţin acea „căldură” provenită din iubire. Iubirea este puterea de a ţine laolaltă tot, şi de aceea se poate observa că o persoană care iubeşte are în jurul său mulţi prieteni sau este căutată de multe persoane care ar dori să se afle în preajma sa, doar pentru că se simt bine în prezenţa unei astfel de persoane. Iar această „căldură” este alimentată de intenţia de a oferi, de a dărui, de a-i împlini pe alţii. Acesta este secretul sufletului uman, acesta este secretul sufletului vostru, al fiecăruia... Bucuraţi-vă de el, căci îl aveţi pentru eternitate... Sursă foto: https://ro.pinterest.com/pin/551902129308277324/ https://www.facebook.com/

https://www.facebook.com/RevistaCosmos/posts/660711530761019:0

PROGRAMUL GENETIC EXTRATERESTRU
Civilizaţia noastră este compusă la ora actuală din trei rase principale – cea albă, cea neagră şi cea galbenă, la care se mai adaugă urmaşii rasei roşii, ce-i drept foarte puţini ca număr comparativ cu celelalte.
Dacă ne uităm la orice cetăţean al planetei, toţi arată la fel la exterior în ceea ce priveşte aspectul uman. Chiar şi în privinţa emoţiilor, trăirilor şi atitudinilor, fie că e un om alb, negru sau cu tenul galben ca asiaticii, avem aceleaşi manifestări. Însă undeva există nişte diferenţe, care se reflectă pe latura abilităţilor existente. Ce anume face să existe asemenea diferenţe şi de unde provin acestea?
Aşa cum demonstrează străvechi pergamente aflate în diferite locuri ale lumii, în urmă cu multe milenii a început o întrecere, dacă ne putem exprima astfel, între reprezentanţii anumitor civilizaţii galactice. Această întrecere a constat, la nivelul Pământului, într-o repartizare teritorială şi de influenţă asupra acelor popoare care existau în vremurile respective. Egiptenii erau renumiţi în nordul Africii, romanii erau cunoscuţi cu imperiul lor în Europa, chinezii în Asia cu dinastiile lor, şi aceste popoare aveau zeităţile lor. Este de înţeles faptul că aceste zeităţi sau măcar o parte din ele, şi aici ne referim la cele bune, erau reprezentanţii unor civilizaţii extraterestre în lumea noastră. Fiecare grupare trimisă de astfel de civilizaţii avea sarcini precise în privinţa variantelor de dezvoltare a speciei Homo Sapiens. Căci aşa cum ştim la ora actuală, fiecare rasă umană de pe Pământ are o abilitate principală pe care celelalte rase nu o au. Aici observăm faptul că fiecărei grupări de zeităţi – mesageri ai civilizaţiilor Confederaţiei Galactice, i s-a încredinţat câte un segment de inginerie genetică ce viza dezvoltarea acelei abilităţi principale în rasa pe care o avea în custodie.
Un asemenea program de inginerie genetică extraterestră a pornit din necesitatea de a crea în cele din urmă cea mai complexă rasă umană dotată cu toate abilităţile existente, principale şi secundare, ale raselor aflate în această parte a galaxiei. Ca să fim mai clari în privinţa ideii expuse, vom spune că fiecare dintre cele patru rase ale Pământului dispune de un potenţial genetic specific, ce s-a dezvoltat de-a lungul ultimelor 12.000 de ani. Pentru conformitate studiaţi "Proiectul Genomul Uman" şi rezultatele sale- coordonate de către profesorul Sam Chang, cercetătorii au reuşit să identifice câte procente din ADN-ul uman aparţine lui Homo Sapiens, şi s-a descoperit că ADN-ul rezidual în proporţie de 90% nu e de origine umană şi nici pământeană, deci aparţine altor civilizaţii extraterestre. Ca să menţionăm doar şi categoria de oameni cu Rh negativ care se ridică la 20% din populaţia lumii şi nu i s-a putut atribui deloc o origine umană. Astfel în fiecare rasă a omenirii s-au dezvoltat modele genetice care au devenit tot mai complexe, datorită modalităţilor de interacţiune dintre indivizii din fiecare rasă şi factorii care influenţează existenţa, mai ales în vremurile noastre moderne.
Fiecare dintre cele patru rase umane a fost proiectată de către reprezentanţii civilizaţiilor galactice, pe linii separate de evoluţie genetică, şi în cele din urmă fondul genetic al celor patru rase, dezvoltat şi devenit complex între timp, va fi unificat într-un singur fond genetic comun. Cele patru rase actuale de pe Pământ nu vor dispare aşa de repede în timp, ele vor continua să existe şi pe mai departe. Dar prin obiceiul adoptat în ultimele secole, de a exista căsătorii mixte între membrii diferiţi ai celor patru rase umane, civilizaţiile extraterestre supraveghează modul în care fondul genetic al oamenilor devine treptat un rezervor unic şi comun, în care sunt combinate într-un mod extraordinar moşteniri genetice provenite de la vechi civilizaţii extraterestre. Cu alte cuvinte Homo Sapiens deşi este reprezentat prin patru rase aici pe Pământ, constituie cumulul genetic a câtorva rase galactice dintre cele mai evoluate. Şi într-un viitor apropiat vom asista la un fenomen surprinzător – omul Pământului, cel mai capabil dintre toate civilizaţiile galactice, care va fi urmaşul unor civilizaţii ce au pus în el modelul complet din punct de vedere genetic al Fiinţei Complete.
Sursă foto: https://ro.pinterest.com/pin/470344754812381673/

Îmi placeVezi mai multe reacţii

Comentează Distribuie

<iframe src="https://www.facebook.com/plugins/post.php?href=https%3A%2F%2Fwww.facebook.com%2FRevistaCosmos%2Fposts%2F663485723816933%3A0&width=500" width="500" height="659" style="border:none;overflow:hidden" scrolling="no" frameborder="0" allowTransparency="true"></iframe>

MINTEA SAU SUFLETUL?
Viaţa noastră este un proces complex prin intermediul căruia învăţăm zi de zi cum să evoluăm.
De la toaleta de dimineaţă şi până la cea de seară suntem implicaţi, ca durată a zilei, în tot felul de activităţi, situaţii şi probleme. Din acest motiv intelectul nostru este foarte solicitat, şi suntem responsabili noi faţă de noi înşine, fiecare în plan personal, pentru toate alegerile pe care le facem. În fiecare zi avem mii de gânduri, mii de vorbe spuse, zeci de fapte – de la cele mai mărunte până la cele importante, deci tot timpul ne manifestăm. Iar acest lucru se întâmplă de o manieră relativ automată, noi ne-am creat un fel de program pe baza căruia acţionăm zilnic prin repetiţie. Un asemenea aspect se numeşte obişnuinţă. Şi cum există zicala „Vechile obişnuinţe mor greu” ne putem da seama de faptul că existenţa noastră poate deveni la un moment dat o povară, dacă ne facem alegerile doar pe baza mentalului nostru. Uneori acest lucru este indicat, cum este de exemplu în cazul situaţiilor care cer logică şi precizie, dar situaţiile cu care ne confruntăm de-a lungul vieţii sunt preponderent abstracte, adică nu sunt legate doar de logică şi deducţie. Ceea ce se desprinde din această idee este faptul că noi avem nevoie de intuiţie pentru a înţelege cum să rezolvăm chestiunile care apar în viaţa noastră, fără a mai apela la logcă şi deducţie, care uneori sau deseori nu ne oferă rezultatul dorit sau aşteptat.
Dintr-o asemenea perspectivă, putem face o comparaţie simplă între creierul uman şi computer. Este evident că un computer calculează de sute de milioane de ori mai repede şi mai mult decât creierul, însă maşinăria nu este dotată cu ceea ce numim psihism. Ce este psihismul? Conform cu cercetările din domeniul medicinei, psihismul poate fi definit ca fiind suma trăirilor pe care le are o fiinţă umană – latura emoţională, afectivă, inteligenţa, capacitatea de a simţi şi de a înţelege abstractul, capacitatea creativă şi transmiterea acesteia la modul practic, precum şi vibraţia psihică – a sufletului –emisă. Deci omul este înzestrat cu aceste abilităţi, pe când un computer dispune, prin modul în care este realizat, doar de inteligenţă artificială şi mod de operare. Chipul (a se citi cipul) integrat care constituie „motorul” inteligent al computerului nu este dotat cu emoţii, sentimente şi cu capacitatea de a trăi asemenea stări, chiar dacă viteza de procesare a datelor este foarte mare. Dacă este necesar a fi rezolvată o problemă de matematică sau care necesită calcule lungi şi chiar complexe, bineînţeles că în acest caz computerul este mult mai performant decât creierul. Dar într-o situaţie în care trebuie rezolvată o problemă de viaţă a cuiva care a trăit un eveniment neplăcut, computerul este total neputincios, aici creierul uman având la dispoziţie resurse creative şi imaginative pentru a oferi soluţii. Şi din acest punct de vedere, avem în faţă două perspective: intuiţia şi probabilitatea.
Intuiţia are la bază trăirea pe baza experienţei emoţional-afective, în legătură cu un lucru sau o situaţie. De aceea intuiţia funcţionează prin intermediul a ceea ce simte sufletul în privinţa chestiunii care ne interesează. Mai mult decât atât, intuiţia fiind considerată al 6-lea simţ, este definită ca abilitate spirituală prin intermediul căreia putem afla răspunsuri la cele mai importante probleme, chiar şi la ceea ce nu s-a întâmplat încă, respectiv chestiuni din viitorul mai mult sau mai puţin apropiat. În acest fel se pot realiza predicţiile şi profeţiile de către cineva care are suficient de dezvoltată latura sufletească. Din acest punct de vedere, şi computerul poate realiza prognoze şi predicţii, folosind algoritmi sub forma probabilităţilor. Ce sunt acestea? Teoria probabilităţilor afirmă că un eveniment se poate întâmpla dacă anumiţi factori se repetă la intervale de timp, combinaţi cu factori aleatorii care nu se repetă. Factorii care se repetă la fel sunt incluşi în categoria numită „determinism”, adică prin faptul că se repetă şi sunt aceiaşi, determină un rezultat previzibil. Aşa ceva este valabil într-o anumită măsură de exemplu în privinţa prognozelor meteorologice, în care există factori repetabili şi deci cunoscuţi în acţiunea lor.
Dacă plasăm asemenea chestiuni la scara întregii societăţi planetare, am putea să înţelegem dacă viitorul omenirii stă sub acţiunea intuiţiei sau a determinismului. Stilul nostru de viaţă de exemplu se află sub influenţa determinismului, deoarece facem cam aceleaşi lucruri, prin repetiţie, în fiecare zi. Dar alegerile pe care le facem uneori, în funcţie de trăirile noastre, nu intră în categoria determinismului, ci asemenea alegeri au la bază intuiţia. Pentru că este ceea ce simte şi ce trăieşte sufletul uman. Pe când determinismul se bazează pe logica şi pe deducţiile minţii, lucrând cu parametri ce ţin de observare, nu de trăire cum este în cazul sufletului.
Este foarte interesant să aruncăm astfel o privire în viitor, pentru a vedea dacă omenirea va alege calea minţii în continuare sau pe cea a sufletului, care ne va ajuta să facem saltul mult aşteptat în evoluţie.
Sursă foto: http://www.dahlina.com/…/…/2011/05/time-and-technology-9.jpg

https://www.facebook.com/RevistaCosmos/posts/667594826739356:0

#SPIRIT #CUNOAŞTEREAÎNTREGULUI
LEGĂTURA DINTRE SPIRIT ŞI CREIER
Cu cât ne apropiem mai mult de sfârşitul anului 2016, cu atât mai multe descoperiri au loc în domeniul ştiinţei, mai exact în domeniul legat de cercetarea activităţii cerebrale care are legătură cu capacitatea abstractă a omului ca fiinţă raţională.
Din acest motiv vă prezentăm în acest articol o asemenea descoperire, care i-a condus pe oamenii de ştiinţă la rezultate uimitoare, apropiindu-i de Dumnezeu mult mai mult decât sunt preoţii. Astfel avem acum, pe lângă harta genomului uman, şi primele indicii clare ale conexiunii dintre activitatea creierului şi prezenţa spiritului în corpul uman, precum şi a conexiunii dintre energia spirituală a omului şi activitatea neurocerebrală propriu zisă.
Despre ce este vorba? Cercetătorii de la Universitatea din Missouri, SUA, susţin conform studiilor şi cercetărilor efectuate, că mai multe zone cerebrale sunt responsabile pentru majoritatea experienţelor spirituale.
Studiul vine să infirme cercetările anterioare, conform cărora în creierul uman ar exista un “'punct al lui Dumnezeu”', o regiune distinctă a creierului care ar fi răspunzătoare pentru spiritualitate. Altfel spus în psihologie şi parapsihologie se credea că există în creier doar un Punct Zero situat chiar în centrul capului, în mijlocul creierului, zonă despre care se credea că doar prin ea exista o punte de legătură cu planurile abstracte ale gândirii umane, raportat la legătura cu Divinitatea.
Conform noului studiu, nu una, ci mai multe zone cerebrale sunt responsabile pentru multiple aspecte ale vieţii spirituale, spiritualitatea fiind un fenomen mult prea complex pentru a fi susţinut de o singură regiune din creier. Ceea ce este adevărat având în vedere faptul că sistemul nervos central reprezintă un palier de legătură între planurile abstracte şi cel material al vieţii cotidiene.
"Am găsit o bază neuropsihologică a experienţelor spirituale în creier, însă ea nu poate fi redusă la o zonă specifică a acestuia", a declarat Brick Johnstone, profesor de psihologie la “School of Health Professions”, din cadrul Universităţii Missouri şi conducătorul studiului. "Spiritualitatea este un concept mult mai dinamic, ce foloseşte mai multe părţi ale creierului. Anumite părţi ale acestuia au un rol mai important în stimularea spiritualităţii, însă toate conlucrează pentru a facilita experienţele spirituale".
În cercetarea de faţă, Johnstone a studiat cazurile a 20 de persoane care au suferit traumatisme cerebrale în urma cărora le-a fost afectat lobul parietal drept, zona creierului situată la câţiva centimetri de urechea dreaptă. Astfel aceste cazuri au fost considerate relevante, spre deosebire de oamenii obişnuiţi care sunt deprinşi în majoritatea timpului preponderant cu activităţi lumeşti, şi nu prea au timp să se gândească la lucruri spirituale. Cercetătorii au evaluat diverse paliere ale spiritualităţii, între care simţământul apropierii de Dumnezeu şi cel al apartenenţei la un plan divin. Ei au observat că participanţii cărora le fuseseră afectat mai puternic lobul parietal drept, în urma unui traumatism oarecare, spuneau că se simt mai aproape de o putere superioară.
“Cercetătorii în neuropsihologie au arătat în mod constant că traumatismele la nivelul emisferei cerebrale drepte scad tendinţa subiecţilor de a-şi focaliza atenţia pe propria persoană”', a explicat Johnstone. Asta demonstrează principiul altruismului atunci când este vorba de persoanele spirituale, care nu au suferit niciun fel de traumatism, şi se pun în slujba semenilor din proprie voinţă. “Cercetările noastre arată că oamenii cu acest tip de traumatism sunt mai spirituali şi asta ar putea însemna că experienţele spirituale sunt asociate şi cu o scădere a focalizării atenţiei pe sine”, a adăugat cercetătorul.
Johnstone a mai spus că emisfera dreaptă este asociată cu propria orientare, atât în timp şi spaţiu, cât şi ca direcţie de evoluţie spirituală prin tot ceea ce face individul în viaţă, în timp ce emisfera stângă este asociată cu relaţionarea cu ceilalţi, fiind vorba în acest caz de raportarea individului însuşi la semenii săi, cu care are relaţii stabilite pe diferite paliere graduale de relaţionare, în funcţie de priorităţile şi afinităţile pe care le are faţă de cei din jurul său.
Iată că deja ştiinţa, spre deosebire de dogma bisericească, vine şi argumentează, demonstrează şi clarifică pentru toată lumea faptul că formaţiunea cerebrală umană este un minunat instrument prin intermediul căruia putem comunica oricând vrem cu Creatorul. Trebuie doar să batem la uşa Sa, exact aşa cum a spus Iisus, şi Cineva ne va deschide şi ne va primi cu braţele larg deschise.
Sursă foto: https://ro.pinterest.com/pin/305681893433355163/

Îmi placeVezi mai multe reacţii

15 octombrie la 16:30 ·

#FONDATORII #CUNOAŞTEREAÎNTREGULUI
Cei Vechi de Zile
Chiar dacă trăim vremuri considerate moderne, deşi tehnologia fără conştiinţă ştim că poate duce la dezastre majore, există alături de omenire, în planuri paralele şi dimensiuni superioare, alte lumi care observă zilnic civilizaţia noastră.
Încă de la începuturile civilizaţiei umane, pe care le putem plasa mult dincolo de apariţia Lemuriei, au existat fiinţe umane care deţineau cunoştiinţe avansate despre Pământ, stele, galaxii, despre procesele vieţii şi nu în ultimul rând despre principiile spirituale, după care se şi ghidau de-a lungul existenţei lor. Să ne amintim de Enoh cel din străvechime, care relata în cartea sa cum a fost luat de îngeri şi dus în cerurile cele mai înalte. Ce poate însemna asta? Cerurile cele mai înalte...
Aşa cum este descris de către Enoh însuşi, el este purtat din cer în cer, tot mai sus, până când Arhanghelul Mihail îl duce în faţa lui Dumnezeu, mai exact în al 10-lea cer. Dacă ar fi să înlocuim cerurile cu dimensiunile am putea avea cât de cât o imagine despre călătoria lui Enoh în spaţiile dimensionale unde se află alte lumi, precum şi Ierarhiile Divine care supraveghează mersul tuturor lumilor din Univers. Pentru că primul cer unde a fost dus îl putem considera planul astral sau a 4-a dimensiune, iar cel de-al 10-lea cer îl putem asemui dimensiunii 12. Dar dincolo de asemenea aspecte este important să vedem că Enoh a fost dus prin toate dimensiunile şi el a descris tot ce a văzut acolo aşa cum s-a priceput. După această incursiune dimensională, Enoh a fost adus înapoi pe Pământ pentru a-şi îndeplini o misiune conform cu tot ceea ce a putut vedea în aceste spaţii dimensionale, aşa cum i-au arătat îngerii şi cum i-a vorbit Dumnezeu.
Cert este că de la Enoh a pornit o întreagă linie de Magi ai Străvechimii, deşi înaintea sa au mai existat fiinţe umane care probabil au avut şi ele contacte cu mesagerii lui Dumnezeu. Nu se poate spune cu exactitate când s-a născut Enoh, deoarece cronologia aramaică nu este similară cu sistemul actual de măsurare a timpului, dar putem considera că Enoh a trăit cu cel puţin 17.500-18.000 de ani în urmă. Şi asta pentru că în privinţa construcţiei Marii Piramide de la Gizeh, Enoh este menţionat ca fiind arhitectul principal al acestui edificiu impresionant. Se spune chiar că Enoh a plecat din Tracia, din zona centrală a vechii Dacia, în drumul său spre Egipt trecând pe la popoarele semite şi în cele din urmă ajungând în Egipt. Ori construcţia Marii Piramide a fost estimată ca început undeva cu aproximativ 17.500-17.700 de ani în urmă, după unele cercetări.
Unul dintre aspectele importante ale acestei chestiuni este că şi înainte, şi după Enoh, au existat linii perpetuate de Magi Ancestrali, proveniţi din filiaţia lăsată pe Pământ de către Fondatori prin intermediul pleiadeenilor şi siriusienilor paşnici. Aceşti Magi Ancestrali fiind descendenţi direcţi ai civilizaţiilor menţionate deţineau capacităţi spirituale prin care puteau controla vremea, materia, timpul şi spaţiul, precum şi procesele viului planetar şi uneori chiar cosmic. În scripturile străvechi au fost numiţi Cei Vechi de Zile, dat fiind faptul că au trăit în vremuri foarte îndepărtate şi mai ales că erau mulţi dintre ei întrupările unor Spirite Bază care şi acestea la rândul lor erau provenite din Fondatorii care aveau sarcina să se ocupe de lumile din Calea Lactee.
Aşa cum sunt consideraţi în pergamentele din străvechime, Cei Vechi de Zile erau priviţi ca nişte Zei Străvechi ce au ajuns aici cu mult înaintea Annunakilor, aceştia la rândul lor fiind în descrierile pergamentelor tot zei, dar cu un nivel evolutiv mai mic decât cel al Celor Vechi de Zile. Între cele două grupări a avut loc la un moment dat un mare conflict, care a durat cel puţin 10 ani în timpul măsurat atunci. Annunaki fiind lipsiţi de scrupule într-o mare măsură au câştigat lupta, având şi tehnologia de partea lor, spre deosebire de Cei Vechi de Zile care deţineau doar magia ca instrument de luptă şi apărare.
Până să vină Annunaki pe Pământ, Cei Vechi de Zile îi conduceau pe primii oameni de atunci cu multă înţelepciune şi civilizaţia umană se afla într-un prim stadiu de înflorire, asta fiind aşa cum am spus cu mult înaintea Lemuriei. Adică în urmă cu cel puţin 500.000 de ani. Cei Vechi de Zile îi învăţaseră pe oamenii de atunci să acceseze Sursa din ei, respectiv conexiunea cu Dumnezeu aşa cum reînvăţăm noi în zilele noastre. Acesta era un lucru de neacceptat pentru Annunaki, atunci când au venit pe Pământ, deoarece ei aveau nevoie de sclavi pentru extragerea de minereuri necesare tehnologiei lor. Aflaţi în custodia Celor Vechi de Zile, oamenii au devenit o ţintă pentru Annunaki. Şi cum s-ar fi putut captura o întreagă societate umană, pentru scopurile Annunakilor, decât prin război? Şi este foarte simplu de înţeles că Cei Vechi de Zile nu au acceptat aşa ceva, pentru ei oamenii pe care îi aveau în custodie erau fiinţe de care ei trebuia să aibă grijă pentru a evolua aşa cum Ei prevăzuseră.
Datorită conflictului dintre Cei Vechi de Zile şi Annunaki, şi a rezultatului acestui conflict, a apărut ceea ce numim religie, iar zeii Annunaki au impus un sistem fals de credinţe în care lumea şi azi mai crede. Dar Cei Vechi de Zile, totuşi, unde au dispărut...?
Sursa foto:http://onedslr.com/flying-pyramids-art/

Comentează Distribuie

2 Maria Comiza şi Marian Darie

Comentarii

Maria Comiza

Nu-mi mai place · Răspunde · 1 · 3 ore

Scrie un comentariu...

https://www.facebook.com/RevistaCosmos/posts/676074855891353:0
https://www.facebook.com/RevistaCosmos/posts/681284488703723:0?ft[tn]=K&ft[qid]=6345442957785243342&ft[mf_story_key]=-3505236719294605952&ft[ei]=AI%4097d4c356cbcc581f16389c7ab8f3c841&ft[fbfeed_location]=1&ft[insertion_position]=34&__md__=1

Revista Cosmos

Ieri la 13:25 ·

#ARCTURIENII #CUNOAŞTEREAÎNTREGULUI
"Arcturienii sunt cea mai evoluată civilizaţie din galaxia noastră"
#Vorbalui ~ Edgar Cayce...
În ultimii ani publicaţii de profil esoteric şi paranormal din lumea întreagă au dedicat pagini întregi problemei extraterestre.
Dacă cercetătorii ufologi prin intermediul ştiinţei nu au reuşit încă să descifreze un asemenea mister, nefiind chiar palpabil ca majoritatea lucrurilor, soluţia de a găsi răspunsuri la o asemenea chestiune a venit prin intermediul celor interesaţi şi pasionaţi de paranormal şi spiritualitate. Deşi există un public numeros care la ora actuală este interesat direct sau indirect de fenomenul OZN şi civilizaţiile extraterestre, totuşi există încă mult scepticism în privinţa unor asemenea realităţi. De ce? Pentru că au fost numeroase cazuri de mistificare şi de falsuri, fie a autenticităţii vreunui OZN, fie a autenticităţii vreunei creaturi extraterestre presupusă a fi fost capturată de către cine ştie cine. Celebrul scandal şi marea mistificare din jurul cazului Roswell din 1947 sunt suficient de concludente pentru a înţelege că există interese pentru a ascunde adevărul, în spatele unei cortine de explicaţii puerile şi scopuri oculte de dezinformare deliberată a populaţiei.
Dar dincolo de asemenea situaţii, care mai de care mai bizare, este necesar să admitem că acolo sus, undeva în spaţiu, există fiinţe extraterestre care ne observă la fel cum noi analizăm un muşuroi de furnici de exemplu. Şi nu ne observă neapărat din curiozitate, cât mai mult pentru a vedea comportamentul nostru şi cum ne tratăm noi între noi, în interiorul speciei noastre. Şi vă daţi seama că dacă decenii la rând – să nu mai spunem de 2000 de ani de conflicte aproape neîntrerupte – au observat că oamenii Pământului se războiesc între ei, asemenea civilizaţii extraterestre nu aveau niciun interes să vină pe planeta noastră. Pentru ce...? Ia imaginaţi-vă că sunteţi nişte cercetători şi vă duceţi în expediţie în mijlocul Africii, unde şi la ora actuală trăiesc triburi care nu prea au tangenţă cu lumea civilizată. Acei băştinaşi, oricât aţi încerca să-i educaţi, rămân fideli tradiţiilor lor şi mentalităţilor moştenite de-a lungul generaţiilor, bazate pe puterea clanului, pe superioritatea fizică şi nu în ultimul rând pe lupta – mai mult sau mai puţin reală sau simbolică - în interiorul tribului atunci când este cazul de a se numi un nou conducător. Deci vorbim despre nivele de inteligenţă şi conştiinţă. Dacă aţi observa că în interiorul acelui trib apar conflicte reale, v-aţi băga să le amortizaţi? Eu cred că nu, deoarece le-aţi încălca obiceiurile şi tradiţiile şi s-ar putea ca băştinaşii să vă trimită repejor pe lumea cealaltă. Din punctul acesta de vedere, triburile reprezintă o conştiinţă colectivă, situată însă în partea de jos a evoluţiei. Şi asta pentru că deşi întregul trib respectă regulile moştenite de la strămoşii lor, în interiorul tribului viaţa este bazată pe noţiunile de respect prin legea celui mai tare sau mai capabil fizic. Un fel de selecţie naturală în genul teoriei lui Darwin. Şi oricum să nu uităm un lucru de altfel foarte important, şi anume că la ora actuală, psihologia definea oamenii de succes până în urmă cu câţiva ani cu sintagma de „mascul alfa”, adică cel care domină şi conduce. O tipologie foarte apropiată de mentalitatea membrilor unui trib.
Cu totul altceva este atunci când vorbim despre o conştiinţă colectivă elevată, un exemplu în acest sens fiind albinele. Chiar dacă un roi este alcătuit din câteva mii de albine, aparent doar ele sunt de sine stătătoare, căci în realitate viaţa şi activitatea albinelor se desfăşoară pe baza conceptului de conştiinţă colectivă. Ce presupune însă noţiunea de conştiinţă colectivă?
Luaţi un exemplu simplu al propriului corp. Dacă vă loviţi în ceva dur şi vă doare, întregul corp resimte durerea, chiar dacă doar locul respectiv de pe corp a constituit punctul de impact. De ce resimte întregul corp? Pentru că sistemul nervos înregistrează semnalul dureros transmiţându-l tuturor celulelor. Noi nu ne dăm seama de faptul că întregul corp resimte durerea, dar cercetările au demonstrat că aşa este.
Şi să revenim la arcturieni. Această civilizaţie care de sute de mii de ani trăieşte în planul dimensional 5, este una totalmente paşnică. Originari din constelaţia Boarul, arcturienii au parcurs şi ei drumul pe care noi ne aflăm, fiind membri în Confederaţia Galactică chiar cu mult înainte ca vreo formă umană să fi existat pe Pământ. Aşa cum susţin şi afirmă mulţi mediumi care au contact cu arcturienii, aceştia reprezintă prototipul ideal al omenirii viitoare, adică aşa cum ar trebui să devină civilizaţia noastră peste câteva sute sau mii de ani, complet lipsită de negativism. Faptul că ei sunt de sute de mii de ani o civilizaţie cu o conştiinţă colectivă, indică foarte clar că necesarul pentru fiecare individ în parte este cunoscut şi este realizat de către colectiv. Astfel putem considera că toţi arcturienii lucrează pentru toţi, atunci când se manifestă anumite cerinţe. Desigur că asta ar putea să sune în urechile unora drept societate comunistă sau utopică, dar iarăşi vă îndrum ca exemplu către celulele organismului vostru. Oare nu lucrează toate la unison? Nu-şi fac ele pentru ele aceleaşi servicii? Evident că da! Să nu spuneţi vreodată că celulele corpului vostru sunt comuniste!
Datorită faptului că civilizaţia arcturiană acţionează ca un Întreg, deşi în interiorul ei fiecare individ îşi păstrează identitatea, multe alte civilizaţii din galaxie au beneficiat de ajutorul lor când a fost vorba de interferenţele cauzate de către reptilieni. Se poate spune că arcturienii sunt „Gardieni ai Conştiinţei” şi contribuie prin intermediul cunoaşterii lor vaste oriunde conştiinţa fiinţelor este pusă în pericol de către agresiuni diverse, venite din partea speciilor care sunt axate pe control şi dominare. În altă ordine de idei arcturienii ajută omenirea pe nivelele emoţional, mental şi spiritual, la fel ca şi pleiadeenii, fiind recunoscuţi de către multe alte civilizaţii din cadrul Confederaţiei Galatice ca foarte buni vindecători ai traumelor emoţionale, mentale şi chiar spirituale, în cazul din urmă fiind vorba de folosirea greşită a Liberului Arbitru care atrage pedepse de tipul bolilor sau a unei vieţi terestre plină de greutăţi. De asemenea conştiinţa colectivă arcturiană în ansamblul ei se ocupă de trecerile dintre planul fizic şi cel astral, atunci când oamenii îşi încetează existenţa şi părăsesc planul fizic tridimensional, mergând în alt plan unde aşteaptă o nouă existenţă. În timpul dintre două întrupări sau existenţe spiritele oamenilor Pământului sunt ajutate de către arcturieni să-şi conştietizeze greşelile şi să îndrepte ce se poate îndrepta în următorul program de viaţă din întruparea viitoare.
Despre conştiinţa colectivă arcturiană vom mai vorbi, deoarece această civilizaţie este ca un fel de Eu superior al speciei umane.
Sursă foto: https://ro.pinterest.com/pin/8092474310029477/